Ierburile Afroditei: cimbrișorul și maghiranul
Cimbrisor: l-am găsit în mediul lui natural, la munte
Anul acesta ne-am bucurat de weekend prelungit cu ocazia zilei libere de joi, 15 august. O vacanță plină de culoare și zâmbete la munte!
A fost o gură proaspătă de aer atât pentru noi, cei mari, dar mai ales pentru cei mici. Conexiunea cu natura ne-a ajutat să ne găsim echilibrul și liniștea interioară.
În micile noastre drumeții ne-am hrănit sufletul cu frumusețile dăruite de natură, ne-am bucurat de soare, am descoperit 2 plante aromate care dau gust și savoare mâncărurilor, cimbrișorul sălbatic și maghiranul, numit și oregano sălbatic.
Aș vrea să vă povestesc puțin despre aceste minunate plante aromatice.
Cimbrișorul sălbatic are o aromă puțin diferită față de cel de cultură. Vă întrebați cum îl găsiți? Păi e foarte simplu, după miros. În locul în care crește miroase ușor a lămâie.
Cimbrișorul este folosit frecvent în tratamentele naturiste (pentru că are o mulțime de indicații terapeutice). Eu am ales să îl folosesc în bucătărie.
Vechii greci utilizau frunzele si tulpinile de cimbrișor pentru aromatizarea vinului. Numit și antibioticul săracului, cimbrișorul are numeroase beneficii asupra organismului.
Preparatele din cimbrișor au proprietăți diuretice, antiseptice intestinale, antitusive, convulsive si antiastmatic, expectorante. Acționează ca antiseptic al cailor respiratorii. Ceaiul de cimbrișor este eficient pentru calmarea durerilor menstruale și a crampelor provocate de indigestie sau infecție intestinale, acționează ca un sedativ natural și induce starea de relaxare.
Ceaiul de cimbrișor este un bun stimulent al secreției lactate. Poate fi consumat de mămicile care alăptează.
Dacă nu l-ați gustat până acum, vă invit să o faceți! Îl găsiți în zonele deluroase însorite. Se poate culege din luna mai, până în septembrie.
Atenție! Excesul de cimbrișor poate provoca afecțiuni gastro-intestinale și uneori stări de agitație, chiar și depresie. Nu se recomandă administrarea ceaiului de cimbrișor în perioada de sarcină. Acesta poate grăbi nașterea. Este contraindicat persoanelor ce suferă de insuficiență pancreatică sau gastrică severă.
Maghiranul – Darul Afroditei, este mai puțin cunoscut ca plantă aromatică, dar cu siguranță ați auzit de el în cunoscutul ”imn al oltenilor” 🙂
În Grecia Antică se credea că parfumul maghiranului se datorează faptului că Afrodita, zeița frumuseții, și‑a trecut degetele peste plantă. Fetele care își puneau sub pernă un fir de maghiran primeau, în vis, vizita Afroditei, care le șoptea numele viitorului soț. Tinerele cupluri primeau în dar, la nuntă, un buchet de maghiran, pentru căsnicie fericită. Dincolo de legendă, grecii foloseau planta contra mușcăturilor de șarpe, ca digestiv și ca leac anti artrită.
Maghiranul a fost și este cultivat, în scopuri culinare, pentru frunzele sale aromate, ce pot fi folosite atât proaspete, cât și uscate. Este unul dintre ingredientele principale în mixuri de plante, cum sunt faimoasele herbs de Provence.
La noi este folosit pentru asezonarea mâncărurilor, supelor și sosurilor, având o aromă mai subtilă decât cea a mai bine cunoscutului oregano. Maghiranul este și un foarte bun aromatizator al mezelurilor.
Se folosește și în scop terapeutic pentru tratarea bolilor gastro-intestinale. Studiile au dovedit că poate fi un remediu eficient în cazul ulcerului gastric, al diabetului și hiperlipidemiei (numărul mare de lipide în sânge).
În sudul Franței este cultivat pentru extractul de ulei, care se obține, prin distilare la aburi, din frunzele și florile acestuia. Pentru un litru de ulei de măghiran este necesară o cantitate de 200 de kilograme de frunze și flori, ceea ce îl face un produs scump, utilizat pentru parfumarea articolele de cosmetică. Acest ulei subțire, auriu verziu, cu aromă concentrată de maghiran și un gust ușor amărui, nu este folosit culinar.
Uleiul esențial produs de noi, natural si pur, îl găsești aici.
Vacanțele la munte sunt întotdeauna o adevărată oază de relaxare! Tu ai recunoscut plante aromatetice în mediul lor natural?
